duminică, 6 decembrie 2009



PE RÂMNIC, ÎN SUS

Iubitorii de fotografie pot merge luna aceasta să viziteze expoziţia de fotografie „Pe Râmnic, în sus”, deschisă la Palatul Administrativ, în holul de la etaj. Marţi, 1 Decembrie, vernisajul acestei expoziţii a strâns o mulţime dornică să vadă peisajele şi oamenii Râmnicului. „PE RÂMNIC, ÎN SUS” este un omagiu adus frumuseţii sălbatice a văii Râmnicului. Fotograful, Răzvan Chirac, a descoperit peisajul subcarpatic târziu, în studenţie. Şi mai târziu a aflat că pe firul apei au urcat de-a lungul timpului Al. Odobescu, Barbu Şt. Delavrancea. Al. Vlahuţă, N. Grigorescu, G. Galaction, S. Mehedinţi ş.a. Niciunul nu a rămas indiferent în faţa naturii văii râului cu obârşia în Munţii Furu, de la cotul Carpaţilor. Pe toţi i-au atras oamenii acestor locuri, de la mocanii Bisocii unde „trăiesc şi se prăsesc cei mai frumoşi bărbaţi din tot plaiul înconjurător” (Al. Odobescu) până la cojanii din podgoriile care încing oraşul din buza câmpiei, acolo unde râul părăseşte dealurile molcome şi o apucă spre şesul coborât al Siretului.
Cele mai multe imagini sunt din bazinul superior al Râmnicului, din Depresiunea „Între Râmnice”, din sate precum Jitia, Vintileasca ori Bisoca. Sunt locuri binecuvântate de Dumnezeu cu o natură curată şi sinceră, cu oameni vrednici şi iubitori de frumos.
Ori de câte ori fotograful urcă pe Râmnic caută să aleagă din mulţimea impresiilor esenţialul, să pătrundă până la sufletul peisajului, să-i descopere misterul şi frumosul. Expoziţia de faţă se vrea un îndemn la (re)descoperirea văii Râmnicului.
Iată ce declară autorul: „Am început să fotografiez la jumătatea anilor ’80, când am pus mâna pe un aparat sovietic, Vilia. Prea puţin familiarizat cu ABC-ul fotografiei, primele imagini au fost simple poze, obţinute în urma declanşării la întâmplare. Mai târziu, în anii ’90, am urmat cursuri de fotografie care mi-au deschis perspectiva. Îmi amintesc cu plăcere de momentele petrecute în mansarda oblonită a universităţii, când developam filme alb-negru expuse pe străzile Bucureştilor ori de şedinţele foto de la Casa de Cultură a Studenţilor ţinute de Emilian Urse. Între timp, am schimbat mai multe aparate şi am expus de mai multe ori la Râmnicu Sărat. Continui să expun în acest oraş în ciuda interesului scăzut pentru fotografie manifestat de râmniceni. O fac pentru puţinii prieteni pe care-i am şi pentru a marca aşa cum cred eu Ziua Naţională”.

Un comentariu:

  1. Suntem multi cei ce ne iubim orasul si zona in care traim. Tu, in schimb, faci ceva palpabil in sensul acesta. Si prin ceea ce faci ne aduci o multumire enorma. Continua!

    RăspundețiȘtergere